Activitatile profesionale pe care le avem de indeplinit la locul de munca ne fac cel mai usor sa ajungem intr-un stadiu in care nici noi nu mai stim ce se intampla cu noi. Devenim mai obositi, mai lipsiti de atentie si concentrare, mai fara chef si energie pentru indeplinirea sarcinilor atribuite noua de catre seful sau de catre superviserii departamentelor in care lucram.
Locul de munca este de cele mai multe ori un factor major de stres si de cauzare a epuizarii totale pe care o resimtim nu numai acolo, ci si in afara programului de munca. Jobul nostru nu numai ca nu ne mai face placere, dar este si o idee de asa nu, chiar daca la inceput in adoram si totul era roz.
Toate aceste situatii si probleme se intampla numai din cauza noastra, din cauza faptului ca atunbci cand avem probleme la munca incercam sa le rezolvam pe toate odata, insa neducand la bun sfarsit nici una, ne complacem in situatii fara sfarsit si fara rezolvare si ne inchidem in noi in speranta ca nu toate vor trece si ca oricum nimeni altcineva nu va reusi sa ne ajute cu asta.
Adevarul insa este total altul si exact opus. Daca vom vorbi cu ceilalti despre problemele noastre macar vom simti o usurare in ceea ce priveste stresul de a sta de unul singur intr-o situatie urata, fara a permite accesul nimanui altcuiva sa mai intre acolo. Chiar daca poate nimeni altcineva nu ne va putea ajuta in mod concret, pentru ca totul tine de noi si de puterile noastre, macar vom fi impartasit asta si cu altii si ne vom simti mai bine odata ce ne vom deschide.
A te izola de altii si a te inchide in sine iti va cauza mai degraba o iritabilitate crescuta, decat o intelegere si o rezolvare mai buna a problemelor. A te sti inteles si a-ti face cunoscuta situatia stresanta in care te afli si altora apropiati din jurul tau nu va face nimic rau, ci mai degraba iti va permite sa te simti mai liber, mai inteles si mai acceptat, mai om in primul rand.
