general

Scrisoarea celui dezamagit

Draga viata,

Ma chinui in fiecare zi cu alte si alte probleme, ma aduci in pragul in care exploatezi nervii mei..e o mirare ca nu am ajuns in pragul disperarii. Cu ce ti-am gresit? Cu ce sunt vinovat? De ce ma pui sa platesc cu pretul bunastarii mele?

Afla ca nu sunt egoist, nu-mi doresc averi, nu vreau mai mult decat as avea nevoie, nu vreau idealul, nu vreau supremul, nu preau perfectiunea sau binele etern. Nu sunt nici trantor, nici geniu, nici nerecunoscator, nici exagerat. Nu sunt cel care renunta usor insa nici ultimul care fuge…fac atat cat imi permiti tu sa fac.

Vreau doar sa-mi fie si bine. De ce chinui atat, de ce oferi atat de mult dar pentru scurt timp ca mai apoi sa iei asa de mult? Ori lupta mea nu e de ajuns? Cu ce sa te multumesc mai mult? Ce trebuie sa fac sa iti arat ca mi-ai dat un ghinion mai mare decat pot duce si nu il merit? Mi-ai dat lectii de viata si teme de gandit, m-ai rascolit cu ganduri si temeri, m-ai facut sa invat din greseli; asta nu e de ajuns?

N-am sa-ti cer prea multe acum doar un singur lucru ma macina: “de ce eu?”, “de ce acum?”. Cum nu primesc un raspuns devin si mai pesimist.

Draga viata, daca ti-ai propus sa ma chinui atunci nu mai imi pasa. Ma voi lasa purtat de val si te voi lasa sa-ti faci mendrele, afla ca tu esti supremul. Am inteles asta si nu mai fac nimic sa mai schimb asta.

N-am sa trag o concluzie caci nu am una si pana la urma nu vreau una! Vreau doar sa traiesc; pot sa fac asta? Si daca esti binevoitoare da-mi si bine, da-mi si rau insa refa balanta si fii corecta.

Semnat de cel fara de speranta!

 

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *