Universul este un loc cu adevarat ciudat, iar pe masura ce stiinta progreseaza, devine si mai ciudat. Asadar, atunci cand ne confruntam cu o teorie revolutionista legata de lumea in care traim, initial avem tendinta sa radem si sa nu le luam in serios, dar apoi ne gandim „Este totusi asa de greu de crezut?”. Una dintre cele mai controversate teorii existentiale de pana acum este si teoria „matricei” („The Matrix Theory”).
Daca facem referire la filmul „The Matrix” din 1999, observam un Keanu Reeves oripilat de ideea ca universul in care a trait este de fapt un gigant program pe calculator, construit de catre o complexa entitate robotica, dotata cu inteligenta si constiinta. Aceasta teorie este pe atat de SF pe cat ii spune numele, dar, pe cat de ciudat ar parea, exista oameni de stiinta care chiar se ocupa cu studiul ideii unei lumi similare cu lumea din film. Sunt persoane si chiar oameni de stiinta care sunt convinsi ca o astfel de teorie, a „matricei”, este plauzibila, iar lumea generata de catre aceasta teorie este chiar reala.
O astfel de persoana este si filosoful britanic Nick Bostrom, care crede ca traim intr-o versiune extrem de sofisticata a unui program pe calculator. Ideea sa este ca avem posibilitatea si inclinatia sa ne construim propriile realitati. Asadar, observand gradul de dezvoltare actuala a industriei jocurilor, este inevitabila aparitia unei „matrici” intr-o buna zi, cand nivelul de tehnologie o va permite. O data ce simulatorul (matricea) va creste in complexitate si realism, va fi posibila crearea unei civilizatii bazate pe teoria matricei. Fizicianul german, Silas Beane, in teoria sa personala, admite ca universul nostru ar putea avea o „rezolutie”. Cu alte cuvinte, ar putea exista o limita a cat de mic poate fi un lucru. Conform lui, s-a ajuns la o asemenea limita, numita Limita GZK (Greisen-Zatsepin-Kuzmin).