Un om intelept isi da seama de propriile greseli, isi asuma faptele, isi cunoaste limitele, isi accepta nivelul. Dar constient sau nu credem ca suntem mai destepti decat este realitatea. Ne place sa credem asta insa David McRaney spune in cartea sa ca totul este o autoamagire. „You are not that smart” in traducere ” nu esti atat de destept” are motive serioase de a crede ca asa stau lucrurile. Si descoperim ca:
- Sugestionarea- credem ca ne dam seama cand suntem influentati si cum asta ne afecteaza sau pur si simplu ne schimba perceptiile. De fapt nici nu ne dam seama cum ideile din subconstient ne influenteaza comportamentul, gandirea.
- Distorsiunea de confirmare- mitul este ca parerile oamenilor sunt rezultatul unor ano grei de analzia rationala, cand de fapt parerile noastre sunt ceea ce rezulta dupa ce am analizat informatiile ce practic ne-au confirmat ceea ce credeam la un moment dat.
- Dupa ce primim exemple si auzim de studii intelegem cum functioneaza lumea? Pe departe. De fapt gandim ca un anumit lucru sau fenomen este destul de cunoscut avand numai un singur exemplu si ceea ce suna a neconoscuta este este greu de crezut. Sa nu fie asta puterea exemplului? Caci corelam la nivel subconstient ceea ce auzim cu oameni din jur, cautand o asemenare, un exemplu concret ce dovedeste. E sigur ceea ce vedem, suntem sceptici cand vine vorba de lucruri pe care nu le-am trait sau auzit, vazut pana la un moment dat.
- Omul de tip „Dorel”. Autorul cartii claseaza asta in categoria de persoana care asista. Este falsa ideea conform careia atunci cand o persoana are o problema sunt multi ceic are sar sa ajute. Adevarul este ca cu cat numarul de persoane care asista creste creste si nesansa de a fi ajutat.
Mintea umana este cel putin ciudata.