Fotbalul e un subiect atat de accesibil pentru orice persoana semi-analfabetizata care sta poate zi de zi in carciuma si nu are ce pune pe masa copiilor. Fotbalul e sportul maselor, e metoda de recreere a lui Nea Mitica si a lui Badea Gheorghita care inevitabil trebuie sa aiba o metoda de refulare, ceva care sa le dea impresia ca, ei conteaza in viata asta nu doar din 4 in 4 in cand merg la vot. Asadar fotbalul creeaza un sentiment de apartenenta. Cati dintre dumneavoastra ati vrut cand ati fost mici sa deveniti campioni la sah?Dar fotbalisti?
In epoca lui Ceasca, fotbalul a stat la loc de cinste, probabil facand parte din manualul de distractii care trebuiau sa calmeze masele, alaturi de 1 mai si alte sarbatori in care atentia era mutata de la cei care stapanesc mijloacele de productie si a caror decizie conteaza, spre ce multi care sunt doar niste unelte care trebuie sa primeasca pana la urma chestii putine de gandit. Si a caror viata trebuie sa se concentreze pe idealuri marunte si asteptari mici.
Asa au aparut cluburile sportive, unde iti puteau trimite pustiul sa duca la rang de arta batutul mingii de pe maidan.
A trecut vremea, multi si-au trait traiul si-au mancat malaiul.A venit vremea si cluburilor de fotbal sa dea piept cu judecata mult prea aspra a capitalismului.
