Pe ideea ca ajutand pe altii te vei ajuta pe tine, satisfactia personala a unei fapte bune este greu de descris in cuvinte caci nu este poate ceva in plan material. Si iata si doua cele mai bune exemple in acest sens. In urma cu 60 de ani un grup de fosti soldati americani s-au gandit la o modalitate de a ajuta familiile celor care candva au avut aceeasi meserie ca si ei. Cum vremurile erau altfel decat acum o vaca s-a considerat a fi cel mai bun cadou. Si inca de atunci o astfel de practica a devenit o modalitate de a sprijini pe cei mai putin favorizati de soarta.
Conditia a fost inca de la bun inceput ca pe principiul continuitatii la randul lor cei ajutati sa daruiasca mai departe celorlalti un mic ajutor. Pe langa cota de lapte intentionata sa mearga catre un orfelinat o vitica va fi data ca si cadou asa cum si primii la randul lor au primit. Si asa a si fost, cu mici si izolate cazuri a celor care nu si-au respectat cuvantul. Desi si un contract este semnat in acest sens pana la urma se cultiva ideea de a ajuta cand se poate, de a fi solidar si uman.
Un caz opus a ceea ce inca se pastreaza este profitul sub o forma sau alta de pe urma unor familii nevoiase. Aceeasi poveste partial insa care sa se indrepte spre adoptarea unei noi religii. Cu partea financiara care nu este o problema a comunitatii, cu familii care nu isi permit nici macar sa isi trimita copiii la scoala desigur ca tentatia este mare. Insa pe termen lung este nu numai acordul dat pentru a deveni partea dintr-o comunitate ci si poate imposibilitatea de a se retrage.
Se spune ca atat cad dai atat primesti insa bucuria este cu atat mai mare cu cat totul merge cu un ritm constant si cu ajutorul celor din jur.