Uneori punem la suflet lucruri care ar trebui sa fie complet detasate de noi. Cat de norocosi suntem pentru faptul ca suntem oameni? Binenteles, ca putem si da gres uneori, insa in majoritatea timpului stam destul de bine. Avem abilitatea de a intelege unele lucruri pe care alte fiinte umane nu le pot intelege, pentru ca suntem rationali. Avem abilitatea de a invata, de a ne pasa unii de altii, dar si de a fi inruditi unii cu altii.
Putem empatiza, simpatica si ne putem conecta cu alte creaturi cu care alte fiinte nu pot. Din pacate, foarte rar apreciem cat de norocosi suntem sau de cat de mult ar trebui sa ne bucure lucrul acesta.
Suntem capabili sa simtim mai mult decat simte orice fiinta de pe planeta asta. De ce? Pentru ca avem o mai mare intelegere legata de importanta lucrurilor, evenimenteleor si oamenilor din vietile noastre.
Intelegem mai mult si mai bine si suntem capabili de a ne proiecta propriile pareri, idei, in alte lucruri, permitand perceptiilor noastre sa straneasca emotii si sentimente. Aceste emotii, aceste sentimente, sunt ceea ce ne reprezinta pe noi, ca oameni si ceea ce ne dau de fapt valoare.
Acel sentiment de eliberare pe care il ai in ultima zi de scoala inainte de vacanta de vara. Aceasta emotie nu este una care poate fi cu usurinta inlocuita atunci cand vei fi mai mare, mai mult pentru ca nu prea cred ca vei mai avea vreodata parte de o vacanta de vara ca inainte.
Viata obisnuia sa fie usoara. Mergeai la scoala timp de noua luni din an ca mai apoi sa-ti petreci trei luni din an facand doar ceea ce iti place. Acum, lucrezi pentru tot timpul anului cu doar o mini vacanta de doua saptamani, asta daca esti atat de norocos.
Ca fiinte umane, suntem blestemati. Ne place sa simtim emotiile, sa fim mai putin axati pe ele cu cat sunt mai intense, ne fac sa ne simtim mai in viata.